- Poţi da exemple de activităţi cu care îţi ocupi timpul în perioada asta?
În primul rând, work from home. Este un lucru pe care îl practic de ceva ani, aşa că schimbarea nu este foarte mare pentru mine. În schimb îmi lipseşte mişcarea, ieşitul din casă, pentru că eram omul care făcea între 12.000 şi 15.000 de paşi pe zi, în medie. Cumva trebuie să compensez acest lucru, aşa că, în pauze, aleg o melodie şi ţopăi – nu, nu, nu s-a încarnat spiritul lui Fred Astaire în mine. Descopăr cum sunt orele de şcoală prin Zoom, pentru că fac „room sharing” cu juniorul pe timpul cât se vede cu doamna învăţătoare şi colegii lui. Iar când nu am un plan de ce anume să fac, improvizez.
- Cu câte persoane interacţionezi peste zi?
Foarte puţine, iar lucrul acesta mă enervează cel mai tare. Cred că pedeapsa supremă pe care aş primi-o ar fi să naufragiez singur pe o insulă, precum Tom Hanks în „Cast Away”. Mă supun regulilor de moment, nu prea e loc de întors acum, şi sper să treacă cât mai rapid nebunia asta. Din fericire, cei cu care interacţionez – adică familia – sunt tot ceea ce contează pentru mine şi facem o echipă de milioane.
- Cât timp stai pe internet şi ce tip de media consumi?
Poate mai mult decât ar trebui. Dar face parte din job, aşa că nu se pune – cred că undeva între 13 şi 16 ore pe zi. Dar aici, pe lângă job, intră şi cititul ştirilor, diferite alte informaţii despre deja temutul Covid-16. Mai văd şi filme – m-am molipsit de la soţie cu un serial italian foarte, foarte bun, „My Brilliant Friend”, care este vorbit de fapt în napoletană. Şi-am mai descoperit un beneficiu al Facebook şi YouTube: reluări ale unor meciuri de tenis. Am revăzut o partidă Sampras-Agassi din 2001. Fabuloasă!
- Te-ai gândit ce o să faci în prima zi când se anulează izolarea socială?
S-a anunţat ceva şi eu nu ştiu? Oh, da, ştiu prea bine ce fac (e deja făcut planul în casă): cap compas Constanţa pentru o superdoză de energie pe care ne-o oferă marea.
